• Print

PENTRU CINE VREA SA STIE

DESPRE PARINTELE NOSTRU ION CONSTANTINESCU.

L-am cunoscut pe parintele si familia dinsului in anul 1994, cind eu si familia mea ne-am mutat de la Melbourne la Brisbane. Era biserica cea veche din lemn care, din sirguinta Parintelui Ion s-a cumparat si se plateau rate la banca. Am contribuit si noi cu cit am putut la acea vreme. Mi-aduc aminte ca, in vremea posturilor nu prea veneau multi la  spovedit si impartasit. Nici eu nu ma impartasisem de un an. Nu pot sa uit niciodata cuvintele parintelui:" In numele lui Dumnezeu, va rog postiti 2 zile si veniti la spovedit si impartasit!".  M-am cutremurat si am zis:"Doamne, ai ajuns sa ne rogi sa venim la Tine". Am tinut cu greu 2 zile de post, m-am spovedit, m-am impartasit si asa mi-a venit darul postului. Acum, mai mare dragul, cit de multa lume vine la spovedit. Mi-aduc aminte cind l-am auzit prima data pe parintele Ion cum cinta si slujea - inchideam ochii si mi se parea ca sint la manastire - asa frumos cinta si slujeste parintele.

Parintele nostru nu este iubitor de bani; asta este ceva foarte rar, mai ales acum in vremurile astea. De cind il stiu, tot banutul care l-a primit l-a dat casierei bisericii, Ana L. care a taiat chitanta si l-a pus in banca. Tot parintele ne-a sfintit casa, ne-a botezat 2 copii si ne-a cununat 2 familii; a fost cu botezul la Boboteaza la multe case de romani si toti banii, ca de obicei, i-a pus in contul bisericii noastre. Care preot mai face asa? La un moment dat am vrut sa ma despart de sotul meu pentru ca aveam probleme. L-am sunat pe parintele si i-am spus; m-a chemat la biserica - era in cursul saptaminii. M-am dus cu fata si Sfintia sa a venit cu doamna preoteasa - am stat in genunchi si mi-a citit Paraclisul Maicii Domnului. Cind m-am intors acasa, sotul era cu totul altul si si-a cerut iertare. Rugaciuni, bineinteles, ca intotdeauna fara bani.

Nu pot sa amintesc aici si ca parintele si doamna preoteasa au fost adevarati robi ai lui Dumnezeu, slujind trupeste si sufleteste atitia ani in biserica noastra si comunitatea ortodoxa din Brisbane. Este de ajuns sa va uitati in biserica si in curte si o sa va dati seama ce bun gospodar este parintele nostru. Asa ca, daca cineva are ceva contra parintelui nostru, noi nu putem spune ca este perfect (nici un om nu este perfect, decit numai Dumnezeu), dar  cum zice romanul :"Nu arunci plapuma in foc pentru un purice". Noi il iubim pe parintele nostru si pe doamna preoteasa si familia dinsului, il respectam si ne rugam pentru ca sa le dea Dumnezeu sanatate si tot binele si rasplata pentru osteneala lor cea multa in ceruri, cu sfintii sa praznuiasca.

Am notat pe scurt despre meritele parintelui nostru Ion si a preotesei Maria, dar nu cred ca am scris tot despre binele ce ni l-au facut. Munca si dragostea lor pentru biserica este imensa si cu focul dragostei lor ne incalzeste si sufletele noastre, aici pe pamint strain. Dumnezeu sa le ajute si de acum inainte. Nu avem cuvinte sa le multumim pentru tot ce au facut pentru noi.  Ne rugam sa ne ierte ca l-am suparat si nu l-am ascultat intotdeauna. Cu  nici un chip, noi, comunitatea ortodoxa din Brisbane nu acceptam sa i se faca vreun rau la parintele nostru Ion. Cu respect, Antoneta L., 5 Iunie 2010.