CÎNTEC  PENTRU PRICHINDEL, de Radu Gyr.

A fost în lunā un bordei,
bojdeucā veche de calici.
Torcea māicuta funigei,
pāzea tāticul licurici.

Si-aveau o fatā cît un ou,
un mārtisor, un prichindel,
cu pasi de crin si nufār nou,
subtire toartā de cercel.

Ci bietul prichindel rîvnea
pāpusi de plus si ursi pitici.
Cînd ai bordei cît o mārgea
si esti pîndar de licurici,

Tātic nātîng, cum poti usor
sā cumperi ursi de borangic?
Cum or sā vinā dumnealor
într-o cocioabā de calic?

Ofta tāticu licurar
si, sornitor de jucārii,
umbla prin lunā, pe clestar,
sā prindā pui de stele vii

si sā culeagā pentru pici
luceferi moi cāzuti prin crini,
un sac de logostele mici
si-o traistā plinā de lumini.

Dar cînd tāticul cel sārac
venea acas' cu truda lui,
curgea funingine din sac
si din dāsagā fum verzui...

Atuncea, peste scrum de stea,
plîngea tāticul prost si bun.
Māicuta tristā se oprea
din tor, si'n urmā iar într-un

dārāpānat, lunar bordei
visa fetita ursi pitici,
torcea māicuta funigei,
pāzea tāticu licurici.