Si  cînd tāticul s'o fi dus...

Mai e putin, mai e putin,
si plec în praf, în stea  si'n crin.

Azi, piersic vechi ce stā sā cadā,
si mîine: brumā, zāri, zāpadā.

Si cînd tāticul s'o fi dus
sub fluturi jos, pe zodii sus,

în urmā-i, mic seraf bālai,
inel suav, crîmpei de rai,

tu, pui plāpînd de promoroacā,
într-o grādinā, într-o joacā,

sā rupi din iarbā stea cu foi,
luceafār verde de trifoi,

sā-l legeni, lung, în mîini senine,
soptind: tāticul e cu mine.

Apoi sā prinzi pe flori de plus
un licurici sau cārābus,

sā-l culci pe-obraji de pergamutā
zîmbind: tāticul mā sārutā. (Radu Gyr)