COPILUL VĀDUVEI (Luca 7)

  PSALMUL TÎNĀRULUI DIN NAIN,  de Dimitrie Nanu (1873-1943)

Mi-s pleoapele închise... toropit,
Sunt între vis si viatā adormit.
Dar simt un snop de raze ce mā scaldā;
Tu mā-fiori cu dragostea Ta caldā
De dincolo de pragul rece-al mortii:
Cu degetele Tale tesi mistere
Sā smulgi un suflet din pedeapsa mortii,
Din noaptea ocnei ce-n adînc mā cere...

De unde-acest fior prin trupu-mi vested?
În undele de vînt ce-mi trec prin crestet,
Ghicesc fluidul degetelor Tale
M-as ridica sā Te urmez pe cale,
Dar frig de plumb m-a-ntepenit pe spate
Si mîinile pe piept mi-s înclestate;
Un cerc de fier le tine înghetate.

Tu bati stāruitor
La usa-nchisā-a bietei inimi moarte!
E adevār sau vis înselātor?
Pe alte cāi vrea soarta sā mā poarte?
Mai pot la soare ochii sā-i deschid?
În mine-i întuneric umed, vid.
Prāpastie eternā de primejdii,
Nici raza bucuriei si-a nādejdii!
Tu bati stāruitor
Si-o luptā-ncepe aprigā, cumplitā,
Sub fulgerul nāprasnicei chemāri,
Pe piept o apāsarw nesfîrsitā
Se-mpotriveste trudnicei miscāri,
De parc-as sprijini pe umeri muntii!

Dar linistit, prin pesterile fruntii,
Pātrunde zarea albei aurori;
Ca picuri de izvoare printre stînci,
Filtreazā apa limpedelor zori
Lumina bucuriilor adînci!
Ce mînā-a rupt lintoliul? Ce mister?

- "Trezeste-te copile din Nain,
Îti poruncesc sā te ridici din raclā,
În numele Stāpînului Puterii!"
Si vāzu-mi se aprinse ca o faclā,
Luminā din lumina Învierii!

O, Doamne-al milei! Fā ca-n fiecare
Biet tînār adormit în drum spre moarte,
Sā sune ca o salvā de famfare
Porunca Ta, divina Ta chemare,
Zdrobind cātusa blestematei soarte!

• < Prev
• Next >