TEMA OSPATULUI, de Nicolae Steinhardt.

 

Orice prilej ii cade la indemina Domnului pentru ospete si veselire:
- Se dau mese dupa o vindecare trupeasca ( Matei 8:15; Marcu 1:31; Luca 4:39 si 8:55);
- dupa dobindirea unui adept sau cucerirea unui suflet (Matei 9:10; Marcu 2:15; Luca 5:29);
- in cazul fiului risipitor sau al vamesului Zaheu - marea cainta este aceea care indreptateste splendoarea  serbarii.
- Domnul binecuvinteaza si inmulteste vinul la nunta din Cana;
- Maria miruieste si ea in timpul unei mese;
- la Betania a fost masa mare de vreme ce Marta era atit de ingrijorata si covirsita de treburi.
Nu numai ca nu refuza invitatiile pacatosilor, dar nici pe ale fariseilor nu le respinge Domnul
Cerul e adesea asemuit cu un ospat (Matei 22:2; Luca 14:16).
Si ce i se fagaduieste insului care-si deschide inima lui Hristos? Cel care, pina atunci statea  si batea la usa, acum afirma: voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Ap.3:20).
Aceasta neistovita bune dispozitie si vrere a Domnului de a sarbatori bucuriile prin ospete apare proiectata pe tot cursul anilor de predicare:  "A venit Ioan nici mincind nici bind si spun: are demon. A venit Fiul Omului mincind si bind si spun: Iata om mincacios si bautor de vin, prieten al vamesilor si al fariseilor" (Matei 11:18).
Pavel, urmind pilda invatatorului sa (Fapte 6:34) dupa o biruinta a binelui ( botezul temnicerului din Filipi), a pus si el masa si s-a veselit cu toata casa.

A. Schmemann isi insuseste formula materialista a lui Feuerbach: "Omul este ceea ce maninca" si zice ca e o formula strict biblica si crestina. "Cine nu maninca Trupul Meu si nu bea singele Meu..."
Tot Schmemann (care-i ortodox) : lumea pentru crestini  e un ospat, imaginea ospatului apare de-a lungul intregii Scripturi si este si finalul, incoronarea ei: "ca sa mincati si sa beti la masa Mea in Imparatia Mea". (Jurnalul Fericirii).