Numai suferința ne califică drept persoană!

 Filozoful, novelist și poet Miguel de Unamuno (1864 - 1936), este cunoscut prin cartea The Tragic Sense of Life (1913), în care demonstrează că omul are conștiința morții și a suferinței - umanitatea constă în suferință - afirmație pe care o găsim și la Buddha. Dar Unamuno nu vede suferința ca o problemă pe care s-o depășești prin detașare ci  ca o parte esențială a existenței umane, o experiență vitală. 

'Dacă conștiința se reduce la mortalitate și suferință, si dacă conștiința ne diferențiază ca oameni, atunci singura care dă vieții greutate și substanță este suferința - dacă fugim de ea, nu numai că fugim de ceea ce ne caracterizează drept oameni, dar chiar și de conștiința însăși.

Ideea de suferință la Unamuno are și o dimensiune etică. El susține că este esențial să ne cunoaștem suferința, pentrucă ea este singura cale către capacitatea de a iubi o altă ființă care sufere.

Avem în față două opțiuni:

- să căutăm fericirea căutînd să fugim de suferință, o cale ce pare ușoară dar care ne limitează pentrucă ne desparte de ceva esențial nouă;

- putem alege suferința, o cale mai grea dar care ne deschide posibilitatea unei vieți profunde și semnificative'.