CE PUTEAM FACE?

'Ce puteam face? întreabā executorul ordinelor date de un regim tiranic.

Ce puteam face? întreabā ostasul care a primit o misiune strigātoare la cer.Nimic, fireste, nu puteau face nimic. Si nici nu trebuie osinditi cā n-au facut nimic, cā s-au supus si au executat. De aceea si sunt procesele de la Nurenberg o gresealā si o rusine. 

Ceva totusi puteau face si fārā risc: puteau  sā nu sāvîrseascā pācatul prostiei, puteau adicā sā nu facā exces de zel, ci dimpotrivā: sā execute agale si-n silā, sā mai amîne nițelus, sā transforme lenea în virtute, s-o ia încetisor de tot. Asta puteau - și din păcate mulți n-au fācut-o.
Iar dacā vreunul ar fi vrut (și ar fi putut) sā fie sfînt sau erou sau creștin, tocmai asta fācea: imposibilul. Nu executa, fie ce-o fi! (Și unei acțiuni care transcede și rupe monotonia vieții automate este de presupus cā Dumnezeu nu i-ar fi rāspuns prin nepāsare).
S-ar putea ca definiția eroismului și sfințeniei sā nu fie decît aceasta: sā faci imposibiul posibil.
Nu poți - om de pe stradā - cālca pe lunā sau pe Marte, dar luna de pe cer poți s-o cuceresti: ajunge sā faci ceva ce este cu neputințā în cadrul prudenței temātoare și logicii afierosite contabilitātii. Executarea negrabitā, sireatā, reticentā a ordinelor tiranice, bunāoarā, ține de imposibilul posibil si de libertatea de a refuza.
Legile lumii, așadar, nu-s o piedicā totalā pe calea ce merge spre paradis: sunt doar o piedicā mai grea ce poate fi înlăturatā prin reconsiderarea noțiunii (superficial examinată) de imposibilitate'.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii).