PROPOVĀDUIRE NEÎMPLINITĀ.
A. Indigenta mentalā - cei ce aud si nu înteleg. Nu intelegi pentru ca nu esti atent la ceea ce auzi, pentru ca nu distingi intre important si accesoriu, pentru ca suferi de surzenie intelectuala, pentru ca ti se pare ce ceea ce auzi nu te priveste. Nu intelegi pentru ca ceea ce auzi nu e 'in drumul tau' obisnuit, pentruca te raportezi inadecvat la ceea ce auzi, pentru ca nu ai disciplina de a merge pina la capat pe urma a ceea ce auzi. 'Lînga drum' e locul derapajului, al incapacitatii de a avansa 'metodic' , consecvent, în tesatura unui discurs.
Plauzibila este insa si o interpretare rasturnata: nu poti intelege daca nu abandonezi traseul 'logicii' curente, al reflexelor mentale conventionale. Cuvîntul trebuie cautat si cind nu-ti iese nemijlocit in cale: trebuie cautat si dincolo de cararea deja existenta, dincolo de itinerariile gata facute, de drumul 'batatorit'.
B. Superficialitatea euforicā. Non-receptivitatii pe care o ilustreaza samînta zvirlita linga drum i se adauga acum receptivitatea pripita, 'supra-receptivitatea', disponibilitatea exaltata. Poti rata un mesaj neintelegindu-l, dar îl poti rata si crezind ca l-ai inteles, asumindu-l fara reflectie, in virtutea unui entuziasm de prima instanta. Consimtirea facila, acordul epidermic bazat pe o emotivitate lipsita de discernamint,nu garanteaza adeziunea temeinica. Parabola vizeaza aici conversiunile impulsive, optiunile estetizante, jocul intelectual, supraevaluarea unei impresii de moment. Un 'da' spus prematur, sub impactul unei euforii conjuncturale, o angajare precipitata, fara un minim ragaz analitic, fara cîntarirea implicatiilor, a consecintelor, a riscurilor si fara evaluarea propriilor limite, toate acestea sunt o reteta sigura a esecului.
C. Asfixia mundanā. Receptivitatea poate fi nu doar obturata de neintelegere sau suspendata printr-o exaltare fara temeinicie. Ea este, in multe cazuri, sabotata, parazitata de provocarile pestrite ale lumii, de atacul permanent al imediatului. Textele vorbesc despre samînta cazuta intre spini, respectiv despre 'grija lumii acesteia', a 'veacului', despre 'inselaciunea avutiei', despre 'placerile vietii'. Sint obstacole curente care decurg din conditia de 'pamîntean', din prestigiul hartuitor al imanentei. Nimeni nu e scuti de presiunea lor: cei bogati au obsesia multiplicarii avutiei si a consumului degustator, cei saraci cad sub nevoi, sub grija zilei de mîine. Forta de absorbtie a lumii se manifesta pe o ampla claviatura de apetituri divagatirii: de la patima achizitiei infinite la gimpele astringent al necesitatii (Andrei Plesu, Parabolele lui Iisus).