LA RĀSPINTII. 

"Slujitorii sint trimisi la raspintii pentru a recolta noi oaspeti.
Fireste, detaliul pare strict topografic.
Dar el poate indica si extinderea invitatiei asupra celor care se afla la rascruce de drum, inca neangajati existential, inca nesiguri, necopti, "dilematici". Cei ale caror fapte nu sint, intotdeauna, la inaltimea  credintei lor, sau cei care fac raul, chiar daca, in adincul lor, vor binele (Romani 7:19).
Nu numai ca Iisus nu ii lasa in afara chemarii Sale, dar El insusi nu ramine in afara lor.
Iisus nu predica niciodata de la un amvon al distantei incriminatoare. Nu vorbeste, neaparat, din alt loc decit acela in care se afla pacatosii. Dimpotriva, sta cu ei la masa, le da curaj, ii mingiie, ii asuma".
"Pe toti ii voi trage la Mine (Ioan 12:32)" (Andrei Plesu, Parabolele lui Iisus, Bucuresti, 2012)

 

DE ZIUA TATEI.

FIUL MEU.

De iubesti pe Ziditorul tāu
Si pe-aproape chiar dacā te vinde,
De te feresti de tot ce este rāu -
N-are moartea-n ce te mai cuprinde.

Si vei trāi liber din Cuvînt,
Farā teamā, fārā de durere,
Si  vedea-vei celālalt pāmînt
Încā înainte de-nviere.

Doar iubirii sā te stii dator,
Cîtā-o ai mereu sā nu-ti ajungā,
Si-n credintā fii privighetor,
Cāci e noaptea încā îndelungā.

Paza mintii-i grija cea dintîi,
Apoi vin celelalte toate,
Fiecare cuvînt care îl spui
Se strāmutā în eternitate! (Ioan Alexandru).