VIA LUI DUMNEZEU
"In parabola de mai sus nu e vorba, ca pina acum, de simple devieri si obnubilari ale receptivitatii :
- opacitate mentala,
- superficialitate,
- supralicitare a lumescului sau,
- abuz al spiritului critic.
Este vorba de transformarea blocajului in agresiune.
E vorba de o non-receptivitate furioasa, de un refuz, care se manifesta ofensiv, mergind pina la crima.
Lucratorii nevrednici al viei nu sint nici indiferenti, nici inadecvati fata de mesajul care li se transmite. Nevrednicia lor devine vrednicia de a respinge, de a anula. Inainte de a intelege sau nu ceea ce li se cere, ei vor suprimarea sursei care li se adreseaza.
In termeni contemporani, am putea numi comportamentul lor "ateism militant", necredinta dictatoriala.
Lucratorii tocmiti sa lucreze via in absenta stapinului sfirsesc prin a nu-i recunoaste dreptul la proprietate: nu numai ca nu-i dau partea cuvenita din rodul obtinut, dar ii maltrateaza si ucid mesagerii, iar la urma ii omoara fiul, sperind, astfel, la dreptul la mostenire. In fond, ceea ce lucratorii pun in discutie este autoritatea celui ce i-a angajat: autoritatea lui asupra bunurilor sale si autoritatea lui asupra lor.
Nu poate fi intimplator ca, in toate Evangheliile sinoptice, Parabola lucratorilor nevrednici ai viei e rostita intr-un context in care "arhiereii, carturarii si batrinii" cer lui Iisus sa-si explice autoritatea: 'Cu ce putere, in numele a ce si al cui faci ceea ce faci'? - suna intrebarea lor (Matei 21:23)"
(Andrei Plesu, Parabolele lui Iisus, Bucuresti 2012).