"UN OM ZACEA ACOLO DE 38 DE ANI"

SLABANOGUL.

Treizeci si opt de ani l-a tinut pe loc pacatul, sarpe incolacit in jurul lui,
Cind ingerul tulbura apele, era mereu un altul dezotravit intii.
Venise doar cu trupul mai mult sa il desfete, tinar viguros la inceput,
Altii erau bolnavii, orbii si leprosi in cete, agonisind in acest port statut.

Mai mult decit durerea o presimtire ii intrerupse calea la mijloc,
Si cind vazu in lanturi mai buni ca el din fire, simti in carne-ntiiul junghi de foc.
Un pat si-o cirje de altii parasite i se-mbiau ca asternuturi moi,
Cind privirile-mpaienjenite pierdura-n cosmos calea inapoi.

Pe un trunchi slabit de nesfirsite rane isi intinse trupul pamintiu,
Descoperind  noianul de prihane ce-l livrau infernului de viu.
Treizeci si opt de ani trecura si inca tot scadea in ochii lui
Cind strapunsa pestera obscura cazu pe el lumina cea dintii (Ioan Alexandru).