RUGACIUNEA ANEI 

Grea este asteptarea, mai ales cind trec anii si nu vedem implinirea visurilor si nadejdilor noastre. E bine sa inveti sa astepti...

Ana a cunoscut suferinta in asteptarea unui copil. Infertilitatea o apasa. A doua nevasta a sotului o umilea cu aroganta ei, sotul nu o putea intelege. Cind ea si-a varsat nenorocirea ei in fata lui Dumnezeu, nici preotul Eli nu a putut s-o inteleaga - el a crezut ca este beata! Acolo, in fata Lui, Ana a descoperit cine este Dumnezeu, ca asteapta ca El s-o priveasca, sa-si aduca aminte de ea, sa-i dea un copil - a plecat acasa incredintata ca Dumnezeu a inteles...

Rugaciunea Anei a fost ascultata, a nascut pe Samuel, si cind el a crescut mai mare, l-a dus in Casa lui Dumnezeu si l-a incredintat preotului Eli.

A doua rugaciune a Anei (1Samuel 2:1-11) nu mai are durerea primei rugaciuni din 1Samuel 1:11, ci este un cintec de slava lui Dumnezeu, Suveranul vietii. Nu mai mentioneaza copilul - subiectul rugaciunii este Dumnezeu.

Se pare ca Ana a invatat ceea ce si noi trebuie sa invatam - Dumnezeu face viata completa! Noi ne concentram pe nevoile noastre si nu pe Dumnezeu. 'Domnul este Dumnezeu care stie' (1Samuel 2:3).