TRIADA, poezie de Ioan Alexandru.

 

Eroul, geniul si sfintul, trei coarde-ntr-un popor/ Pe care singerind cuvintul devine Logosul izbavitor.

Fir de lumina si de bucurie oricit le este veacul de tirziu/ S-aduca roada-n stinca si pustie, rastigniti din leagane se stiu.

Nu cred - nu se tem de soarta; libertatea este jugul lor/ Ce-l duc pe umeri ca pe-o mare moarta, sa fecundeze raiul tuturor.

Celor mai multi prezenta lor le scapa dar se intorc din veacuri inapoi / Sfintenia intruna ii dezgroapa din raclele uitarii printre noi.

Ii pierdem in statui si sanctuare, in zugraveli pe troiti la rascruci /Crucificati in neamuri si popoare, in vis de-apar nu-i socotim naluci.