PROFETUL IONA SI SF. GRIGORIE DE NAZIANZ.
Discutiile au inceput sa se desfasoare intr-o atmosfera foarte agitata. In atmosfera creata de invidia multora, mai ales a episcopilor egipteni, de intrigi, interese si conflicte, Sfintul Grigorie se hotari sa demisioneze atit din scaunul de episcop al Bisericii de Constantinopol, pe care nu-l dorise, cit si din demnitatea de presedinte al sinodului, sacrificindu-se pentru linistea Bisericii, ca Iona profetul, cum se exprima el, care s-a sacrificat pentru salvarea corabiei. Nimeni nu l-a mai putut retine, nici imparatul, nici sinodul. El a demisionat la 30 iunie 381 si a parasit Constantinopolul cu sufletul plin de tristete si amaraciune pentru cite vazuse si indurase in tumultul capitalei si se retrase in linistea Capadociei, mai intii la Nazianz, apoi la Arianz, unde inceta din viata in 390, in virsta de aproape 60 de ani. (Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu, Istoria Bisericeasca Universala, Bucuresti 2004, p.145)