Muntele Ispitirii, Carantania, Djab Kurut cu manastirea Ispitirii.

 

 

 

 

 

Manastirea Ispitirii, stinca pe care a postit Domnul Hristos.

 

 

 

 

 

 

 

CARANTANIA, poezie de Ioan Alexandru

Si pietrele le va preface in paini; din pietrele acestea sterpe fii ai fagaduintei/ Picioarele sale vor lua in stapinire acoperisurile sanctuarului/

Dar inrosite mai intii turloaie in cuptoarele suferintei. Si-mparatiile toate se vor da/ de la o margina a cerurilor la alta pe miinile sale/

Dar sfirtecate mai intii de piroane batute pe nicovale. N-a vrut sa le primeasca de-a dreptul/ netrecute inca o data prin focul dragostei din scripture.

Pina la sfirsitul veacurilor agnetul arde margaritar junghiat in prescure.

 

CUGETARE:

1. "Zi ca pietrele acestea sa se faca piini".  Ispita de a minca piine nemuncita sau de a fura.

2. "Arunca-te jos". Ispita de a nega  pe Creatorul si Dumnezeu pina la a comite act de sinucidere, eutanasie sau incinerare.

3. "Vei avea toate imparatiile pamintului". Ispita de a depriva pe aproapele de libertate si a-i impune vointa mea.