DESTEPTAREA ROMANIEI, poezie de Vasile Alecsandri.

 

Voi ce stati in adormire, voi ce stati in nemiscare, n-auziti prin somnul vostru acel glas triumfator/ ce se-nalta pin'la ceruri din a lumii desteptare ca o lunga salutare catr-un falnic viitor?

Nu simtiti inima voastra ca tresare si se bate? Nu simtiti in pieptul vostru un dor sfint si romanesc/ la cel glas de inviere, la cel glas de libertate ce patrunde si razbate orice suflet omenesc?

Iata! lumea se desteapta din adinca-i letargie! Ea  paseste cu pas mare catr-un tel de mult dorit./ Ah! treziti-va ca dinsa, fratii mei de Romanie! Sculati toti cu  barbatie, ziua vietii a sosit!

Libertatea-n fata lumii a aprins un mindru soare, s-acum neamurile toate catre dinsul atintesc/ ca un cird de vulturi ageri ce cu-aripi mintuitoare se cerc vesel ca sa zboare catre soarele ceresc!

Numai tu, popor romane, sa zaci vecinic in orbire? Numai to sa fii nevrednic de-acest timp reformator?/  Numai ti sa nu iei parte la obsteasca infratire, la obsteasca fericire, la obstescul viitor?