Cel mai filozofic cuvînt, cārāmida!

 

Cārāmida Sfîntului Spiridon.

Episcopii adunaţi la Sinodul de la Niceea, anul 325, au întărit învăţătura Bisericii, şi anume că Fiul este deofiinţă cu Tatăl, deci este Dumnezeu.
În lămurirea acestei învăţături, un rol important l-a avut modestul episcop al Trimitundei, Spiridon, sigurul cu mitrā de papurā.
Fără a se folosi de un limbaj sofisticat, a luat o cărămidă în mâna stângă şi a spus că deşi este un singur obiect, ea este alcătuită din trei elemente: pământ, apă şi foc. Apoi cu mâna dreaptă a făcut semnul crucii şi a zis: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“. După aceasta, strângând cărămida, în partea de sus a cărămizii s-a aprins foc, apa a început să curgă din partea de jos, iar lutul a rămas în mâinile lui.
Această minune l-a convins pe filozoful Evloghie, adept al învăţăturii lui Arie, să devină ortodox : "atâta vreme cât era vorba de dispute, aduceam cu uşurinţă cuvinte împotriva cuvintelor. Dar când, în locul cuvintelor, a ieşit din gura acestui bătrân puterea şi facerea de minuni, nimic nu mai pot cuvintele împotriva puterii".

Europa începe la 325, cu Conciliul de la Niceea. Dā modelul.
Europa fausticā va pierí, cum s-a spus, dar cea a pluralitātii de o fiintā, nu.
Nordicii s-au substituit Europei la 1000 si au dimamitat-o. Dar ea rāmînea cea trinitarā. Aceasta a operat, în fond.
Cultura arabā n-a fost decît un vehicul: cāmilele spiritului.
Crestinismul e "religia religiilor" si Europa e cultura culturilor. ( C. Noica).