Ioan, o voce în pustie.
În 1947, cîtiva beduini treceau cu o turmā de capre prin Qumran spre Betleem. Cāutînd o caprā rātācitā, un bāiat a aruncat o piatrā într-o pesterā si a auzit un zgomot de oale sparte. In pesterā au descoperit vase de lut înalte care contineau manuscrise învelite în pînzā. Ele apartineau unui grup de cālugāri evrei, Esenieni.
Probabil, pe la anul 70 dupā Hristos, cînd armata romanā distrugea Templul din Ierusalim si întreaga culturā în Palestina, cālugārii au ascuns cārtile (manuscrisele) lor sfinte în pesteri - cunoscute azi drept "Manuscrisele de la Marea Moartā". Ele aratā cā Esenienii trāiau în pustie pentru acelasi motiv ca si Ioan Botezātorul : asteptînd pe Mîntuitorul, Mesia.
Esenienii asteptau împlinirea aceluiasi verset din Cartea Proorocului Isaia 40:3, relatat de Evanghelistul Matei în capitolul 3:3 " Un glas strigā: În pustiu gātiti calea Domnului; drepte faceti cāile Dumnezeului nostru" (Bamber Gascoigne, Christianity, 1977).