Trimiterea omului în lume

"Iatā, Adam s-a fācut ca unul dintre Noi, cunoscînd binele si rāul (constiinta, legea moralā).
Dumnezeu l-a scos pe om din Eden, ca sā lucreze pāmîntul" (Facere, prima carte din Biblie, capitolul 3, vers 22).
Adam are acum legea moralā, ideia de drept si nedrept.
Orice fiintā umanā are acea ideie ciudatā cā trebuie sā se comporte într-un anumit fel, si nu se poate debarasa de ea;
Omul cunoaste legea naturii, dar o încalcā.
Omul e liber si pregātit sā iasā în lume si sā aleagā, sā aibā optiuni!

Este ca si cum Adam ar fi spus Domnului:
"Trimite-mā, Doamne, pe pāmînt, cāci am ceva de fācut".
Trebuie sā poti arāta în fiecare clipā, aproape, si în orice caz la capātul vietii,
ce ai avut de fācut,
mācar ce ai vrut sā faci,
sau ce stātea sā se facā prin tine.
Dacā nu ai rāspunsul, e rāu.
Dacā îti închipui cā-l ai, este si mai rāu. (Noica).

Minunea vietii nu este o sansā de noroc a bilioane de permutatii evolutionare,
ci o zbaterea a vietii spre o realizare complexā.
Rugāciunea vrea sā completeze acel proces prin întoarcerea spre sursa vietii.
Prima rugāciune din Biblie, în cartea Facerii, este dialogul lui Adam cu Dumnezeu.
Adam se ascunde de Dumnezeu - rugāciunea este încercarea umanitātii de a  gāsi o cale înapoi la Viatā,
înapoi la Dumnezeu". (The big Questions. God. Mark Vernon).