În drum spre cer, întîi omenia, si apoi teologia...
Poporul român a simţit mereu ajutorul şi rugăciunea sfântului ierarh Nicolae.
Una dintre istorisirile populare româneşti vorbeşte despre Sfântul Nicolae şi Sfântul Ioan Casian, care mergeau spre cer, pentru a participa la Liturghia cerească.
Deodată, au văzut un om nevoiaş, al cărui cārutā se înfundase în noroi.
Omul împingea din greu, dar carul nu se urnea.
Văzând aceasta, marele Nicolae a sărit în ajutorul omului, cu umārul la roatā.
Sfântul Casian şi-a continuat călătoria, pentru a nu întârzia la marea întâlnire cu Dumnezeu si a ajuns pentru Sfânta Liturghie din cer.
Mai pe urmă, pe la mijlocul Liturghiei, a sosit şi Nicolae, murdar din cap până în picioare şi s-a aşezat ultimul în Biserica raiului.
Însă Dumnezeu a zis: "Sfinte Ioane Casiane, pentru că ai venit la timp, vei avea Biserici închinate în numele tău dar puţini oameni vor purta numele tău.
Iar tu, Sfinte Nicolae, pentru că ai venit târziu, dar ai ajutat pe omul cel sărman, vei avea patru sărbători peste an şi milioane de oameni îţi vor purta numele şi mii de Biserici vor fi închinate în cinstea ta".
"La multi ani" celor ce poartā numele sfîntului Nicolae !