"Nu am OM care sā mā arunce în scāldātoare cînd se tulburā apa..." (Ioan 5:7)

 

SLĀBĀNOGUL.

Treizeci si opt de ani l-a tinut pe loc pācatul, sarpe încolacit în jurul lui.
Cînd îngerul tulbura apele, era mereu un altul dezotrāvit întîi.
Venise doar cu trupul, mai mult sā îl desfete, tînār, viguros la început...
Áltii erau bolnavii, orbii si leprosi în cete, agonisind în acest port stātut.

Mai mult decît durerea, o presimtire îi întrerupse calea la mijloc,
Si cînd vāzu în lanturi mai buni ca el din fire, simtí în carne-ntîiul junghi de foc.
Un pat si-o cirje, de altii pārāsite, i se-mbiau ca asternuturi moi,
Cînd privirile-mpāienjenite pierdurā-n cosmos calea inapoi.

Pe un trunchi, slābit de nesfîrsite rane, îsi întinse trupul pāmîntiu,
Descoperind  noianul de prihane ce-l livrau infernului de viu.
Treizeci si opt de ani trecurā si încā tot scādea în ochii lui,
Cînd strāpunse pestera obscurā, si cāzu pe el lumina cea dintîi (Ioan Alexandru).

 

"Ecce homo"! - "Iatā, OMUL!", prezintā guvernatorul Pilat pe Domnul Hristos, biciuit si batjocorit,
cātre multimea adunatā în fata sālii de judecatā. (Ioan 19:5).

"El a fost strāpuns pentru pācatele noastre si zdrobit pentru fārādelegile noastre.
El a fost pedepsit pentru mîntuirea noastrā si prin rānile Lui noi toti ne-am vindecat" (Isaia 53:5).

Cu alte cuvinte, Domnul Hristos îi spune celui bolnav de 38 de ani : - "Eu sînt omul pe care îl astepti"!
Proorocul Isaia, care a trāit cu 700 de ani înainte de Hristos, este supranumit Evanghelistul Vechiului Testament,
pentru cā, în cartea care-i poartā numele, în Biblie, a descris, sub inspiratie divinā, patimile Domnului Hristos cu o acuratete surprinzātoare.
Proorocul Isaia este mentionat în calendarul ortodox în ziua de  9 Mai.