Pilda tatālui si a celor doi fii pierduti (Luca 15:11).
"Tatāl din parabolā nu e prea norocos: are doi fii diferiti, care însā, pînā la urmā, se aseamānā.
Amîndoi se poartā ca niste rāsvrātiti, intrā în conflict cu autoritatea paternā, îi saboteazā averea sau (si) statutul.
Fiecare greseste în felul sāu, dar amîndoi beneficiazā, fārā discriminare, de iubirea iertātoare a pārintelui lor:
1. Viata de exil a fiului risipitor e o investitie impulsivā într-o imagine utopicā a libertātii - un fel de cult juvenil al independentei nelimitate, al noutātii absolute. Numai cā renuntarea la dependenta (salutarā) fatā de 'asezarea' patriarhalā a lucrurilor se transformā în dependenta (degradantā) fatā de un necunoscut ("s-a alipit de unul din locuitorii acelei tāri").
2. Cumintenia fratelui celui mare e folositā ca argument al superioritātii sale morale.
Îsi asumā virtutea ca pe un merit, ceea ce o anuleazā ca virtute.
Aluzia la farisei si cārturari este evidentā: se iubesc si se compātimesc pe ei însisi, sunt invidiosi pe sansa pācātosilor iertati.
Se atenteazā la libertatea lui Dumnezeu, care nu este lāsat sā dāruiascā ci constrîns sā achite o geometricā notā de platā".
(Andrei Plesu, Parabolele lui Iisus)
Fratele si sora – Fabula de Esop
Un om avea doi copii, un bāiat foarte frumos si o fata cam urîtā.
Tatāl a pitit oglinda multā vreme.
Într-o zi, în vreme ce erau prinsi în jocurile lor copliāresti, s-a întîmplat sā se priveascā într-o oglindā uitatā pe scaunul mamei lor.
Bāiatul s-a mîndrit si a început sā îsi ridice în slavā frumusetea, iar fata a cāzut pradā furiei, întrucît nu suporta sā-si audā fratele lāudîndu-si singur înfātisarea, interpretînd tot ce spunea el ca o criticā adusā felului cum arāta ea.
Tatāl i-a îmbrātisat pe amîndoi, împārtindu-le sārutāri si mîngîieri în mod egal, fārā a-l favoriza pe vreunul din ei, si apoi le-a spus:
„As vrea sā vā uitati amîndoi în oglindā în fiecare zi;
tu, fiule, pentru a nu-ti pāta frumusetea printr-o rea purtare;
iar tu, fiica mea, pentru a-ti compensa lipsa de frumuseste prin ale tale virtuti.”
Morala: Adevārata frumusete se ascunde în sufletul si virtutile omului.