Pîinea : "Adevārul din pāmînt rāsare, dar dreptatea priveste din cer" (Psalmul 84, vers 12)

 

Acumularea fārā māsurā de bunuri materiale, de 'pîine' în exces, cînd alte fiinte umane pier de foame este un pācat pe care "Autoritatea Rectificatoare - Dumnezeu", îl pedepseste: "Nebunule, cele ce ai strîns ale cui vor fi?"

"PROBLEMA PÎINII , spune marele gînditor Nicolae Berdiaev, pentru mine ca ins care, nu mā ascund, sunt lacom si cunosc tendinta de a mā vāicāri si a fi nemultumit, este, da, o problemā materialā.
Dar pîinea aproapelui meu nu mai e o problemā materialā ci o datorie spiritualā.
Sā luām aminte, înfiorati de respect, la schimbarea de registru tonal:
cînd sunt in joc eu, cu nesatul meu, eu individul cîrcotas si pofticios, pîinea e o problemā.
Cînd mā preocupā însā pîinea aproapelui meu, problema devine datorie, saltā de pe tārîmul material pe cel spiritual" (Nicolae Steinhardt).

Pîinea sāracului

- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
Mi-e foame, si sā stii cā am sa mor !
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā mîne iese plugul în ogor.
- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
De-amar de vreme tot m-ai amînat...
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā mîne vom iesi la semānat...
- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
Nu-ti este teamā, oare, c-oi muri?
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā grîul pînā mîni va rāsāri...
- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
Vezi, inima mea bate tot mai rar...
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā grîul nostru este la morar.
- Mi-e foame, dragā mamā; nu e pîne?
Ah, tare mi-e teamā c-o sā mor...
- Mai rabdā, puiul mamii, pînā mîne,
Cā mîne scoatem pînea din cuptor...
Dar cînd crescu mirosul pînii coapte,
Odorul mamii, galben ca un spic,
Îsi închinase fruntea peste noapte,
Si de-atunci n-a mai cerut nimic. (Stefan Octavian Iosif)