MREAJA
Vezi, raiul e o casă din Muscel,
Tot prin livezi de stele sui la el.
O casă albă cu ferestre mici,
În care îngerii sunt rândunici
Şi sufletele stau în cuibul lor,
Ca pui golaşi sub straşină de nor.
Din când în când o rândunică-i ia
Să-nveţe zborul cerului cu ea,
Şi Maică Domnului stă în pridvor,
Se bucură de cel mai simplu zbor.
Stă în pridvor, lucrează un năvod
Cu care o să mântuie norod,
Iar Dumnezeu, şi Duhul Sfânt, şi Fiul ei,
În casă stau la masă câte trei.
Vorbesc de muncile de pe pământ,
Ca gospodari chivernisiţi ce sunt.
Vorbesc de rodul viei, de-anul bun
De prin podgorii cu livezi de prun.
Pe Maică Domnului o doare inima,
Căci mreaja mântuirii se gătea.
Se-apropie înfricoşat judeţ:
Acolo doar pe suflet să pui preţ.
Lung trâmbiţa din urmă a sunat
Pe ceruri ca un tunet depărtat.
Şi drepţii vin acuma câte doi,
În straie albe ca în sat la noi
Când merg flăcăii-n târg să tragă sorţi.
Moş Patru strajă stă la patru porţi -
Cu zgomot surd se-nchide poarta grea,
Afară gloata răilor gemea.
La Scaraoschi arde în cuptor
Foc blestemat, pârjol dogorâtor.
Le face necuratul doar un semn,
Ca pâini îi ia lopata lui de lemn.
Cu furca dracii mai mărunţi împung -
Iar vaietele lor la răi ajung.
Aude maica plânsul tuturor;
Se-apleacă blând prin stâlpii din pridvor,
Desfăşură năvodul şi îl lasă
Să cadă printre stele ca o plasă.
Alunecă pe Calea Robilor,
De zodii s-a ferit tremurător.
Mătasa lui e-argint curat la lună,
E aur când dă soarele s-apună.
Şi ca scobari şi mrene de pe Olt,
A pescuit în mreajă iadul tot.
Cine-a rămas în plasă, e scăpat -
Cine-a scăpat din ea, e blestemat...
Mario, care scapi păgâni şi hoţi,
Azvârle iar năvodul dacă poţi!
Mario, mreaja ţi-o aştept de ani,
Eu, robul tău Ion de la Miorcani.
(Ion Pilat, Povestea maicii Domnului)