15 August "Si-adormí, rugînd pe Domnul, lîngā Fiul ei sā fie"!

Chipuri pentru o Evanghelie

ADORMIREA

 Cum cādea în sat amurgul peste-ograzi si peste sure
A iesit cu luna plinā Heruvimul din pādure.
   S-au speriat copii cu vite si-au tipat de spaima lui...
   Linistit o luā pe coastā, pe sub plopii drumului.
Au fosnit ca de furtunā, fārā vînt în frunzā plopii,
Luna tremurā devale roate mari în iazul popii.
   S-a oprit la casa veche unde drumu-si face cruce
   Crestineste la rāspîntie si-ntîrzie pîn-se duce.
A bātut în lemnul portii de stejar de douā ori:
Singurā se trase poarta si primi pe cālātor.
   Cîinele urlā o datā lung, apoi drumul mîrîi -
   Heruvimul pentru-atîta însā pasul nu-si grābi.
Maica Domnului, ca-n vremuri, sta cu lucrul la fereastrā.
O trezi în raza lunii, lin, aripa lui albastrā.
   Strînse iia începutā, toate grijile le strînse,
   Strînse zilele trāite, cu sirag de lacrimi plînse.
La icoane ea aprinse cuvios o lumînare
Pînā-n temelii de suflet o cuprinse pacea mare.
   Se-nchinā lui Sîn Nicoarā, lui Sîn Ion, ei cel mai drag,
   Se gîndi la Fiu-n ceruri si la cîinele din prag.
Îsi udā ca-ntotdeauna toate glastrele de nalbā,
Se gātí ca pentru noapte cu camasa cea mai albā,
   Netezí cearsaful bine, sā nu facā nici o cutā
   Pînza inului curatā ca si viata ei trecutā,
Se culcā sfioasā-n patu-i strîmt, ca pe o nāsālie,
Si-adormí, rugînd pe Domnul, lîngā Fiul ei sā fie. ( Ion Pilat, Povestea Maicii Domnului, 8 Aug. 1925)

• < Prev
• Next >