"Cine a gresit, el sau pārintii lui?"
Domnul Hristos a venit în primul rînd ca sā ne scandalizeze;
sā aducā foc si dezbinare;
sā laude pe Maria care stā degeaba si s-o certe pe Marta care nu-si vede capul de atîta muncā;
sā se fereascā de neîntinatii farisei si sā caute dinadins tovārāsia hotilor si a tîrfelor;
sā nu piardā nici un prilej de a cālca sfintenia Sîmbetei;
sā ne scuture, zgîltîie, ameteascā, scoatā din tîtîni, din prejudecātile cele mai onorabile si ancestrale,
din rationamentele cele mai impecabile, din obiceiurile cele mai sanctionate de obste,
din adîncurile noastre cele mai stratificate;
sā ne ardā cu sabia înrositā în foc.
Pentru ca sā ne poatā trezi la ceva nou.
La ceva cu totul nou, neasteptat si nebānuit: la libertate si milā.
Scotîndu-ne de sub lege si din pācat, nu la o biatā moralistā de virtute ne cheamā, ci la deplina libertate,
la conditia de onoare.
Si totodatā, cum zice Fericitul Augustin, rāpindu-ne îngrijorārii cāreia cedase Marta,
ne duce la Bucurie. ("Marta trebāluia, iar Maria benchetuia".)
De la conditia de sclav trecem la aceea de om liber.
De la trudā si agitatie la liniste si la ospāt.
La onoare ne invitā crestinismul, nu la onoarea de comandā si ceremonie,
ci la neînfricata asumare a calitātii de om înzestrat cu duh divin. Noblesse oblige.
Frica n-are ce cāuta în domeniul spiritului, nici meschināria.
Frica nu poate fi un atribut al spiritului liber. (Nicolae Steinhardt)