BUNA VESTIRE (Roma, Via Aurelia).
"Absolutul religios creştin ne scoate din neliniştile infinitului şi nedeterminării" (Petre Tutea)
Ultima scrisoare către prieteni:
"Trăiesc o insuportabilă însingurare.
Mă situez în pustiu şi am impresia că cetatea toată a plecat într-un nedeterminabil concediu.
Nu mă pot sprijini decît pe Dumnezeu, care niciodată pînă acum nu a fost atît de prezent.
Mă văd trăind într-un spaţiu sacralizat de atotstăpînitoarea Biserică creştină.
Nu mă jenez să consider toate disciplinele minţii umane roabe ale teologiei, fiindcă în ele nu apare Absolutul: Dumnezeu. Fără Absolutul divin, tot ce există ne îndeamnă să-l gîndim ca neavînd nici un sens.
Am fost totdeauna neliniştit, în lumea fenomenală în care am trăit, de întrebarea: de ce există această lume? şi de ce nu se poate explica imposibilitatea gîndirii de a formula lumea în mod exhaustiv?
Acea consolatio magna a lui Boethius nu e concludentă, neavînd caracter religios. Fără religie omul rămîne un animal raţional şi muritor care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri.
Absolutul religios creştin ne scoate din neliniştile infinitului şi nedeterminării, deoarece ideea de limită, trăită de om în univers, nu poate fi depăşită decît religios.
Ce dezgustătoare mi se pare înlocuirea ritualului mistic cu speculaţii aleatorii! În orice aulă se discută comod, util sau eronat, niciodată setea de definitiv neputînd fi satisfăcută.
Mă opresc din avalanşa de gînduri la formula: «a şti», la scară umană, poate fi folositor, dar în nici un caz mîntuitor.
Ce pustiu ar fi spaţiul dacă n-ar fi punctat de biserici!"(Petre Ţuţea).