Scriitorul Lev Tolstoi a cunoscut ispita sinuciderii.

 “N-am fost cālāuzit la crestinism nici prin cercetāri teologice, nici prin unele istorice, ci, dimpotrivā,
datoritā faptului cā eu, ca om de 50 de ani, dupā ce mi-am pus mie însumi si înteleptilor pāturii mele sociale întrebarea privind ce sunt eu, de fapt,
si în ce constā sensul vietii mele, si, dupā ce am primit ca rāspuns:
”Esti o legāturā întimplātoare între atomi, iar viata însāsi n-are nici un sens si este un rāu,”
- ajungînd astfel la disperare si voind sā mā sinucid, apoi, mai departe,
amintindu-mi cā mai demult, în copilarie, cînd încā mai credeam, viata avusese totusi un sens pentru mine,
si cā marea masā a oamenilor din jurul meu, care sunt credinciosi si neîntinati de bogatie, duc o viatā adevāratā, plinā de sens,
- am început sā mā îndoiesc de corectitudinea acelui rāspuns care-mi fusese dat de întelpciunea tovarāsilor mei egali ca stare socialā.
Din acel moment am început  sā înteleg acel rāspuns pe care-l dā crestinismul oamenilor care trāiesc viata cea adevaratā.
Am început sā studiez acel crestinism pe care l-am vāzut aplicat în viatā si am început sā-l compar cu izvorul sāu.
Izvorul învātāturii crestine era constituit de Evanghelii,
iar în Evanghelii am gāsit explicat acel sens al vietii care constituie nucleul existentei tuturor oamenilor ce trāiesc o viata adevāratā”.

Zbuciumul sinuciderii este descris de autor în scena ispitirii lui Hristos în pustie (Luca cap 4):
“Iisus a petrecut în pustie 40 de zile si 40 de nopti fārā mîncare si fārā bāuturā.
Iar glasul trupului i-a spus: 'Dacā ai fi Fiul lui Dumnezeu, atunci ai putea, cu totul dupā vointa ta, sā faci pîini din pietre; dar nu poti face aceasta, prin urmare nu esti Fiul lui Dumnezeu'.
Dar Iisus si-a spus: 'Dacā nu pot face pîine din pietre, aceasta înseamnā cā nu sunt Fiu al unui dumnezeu al trupului, ci Fiul Dumnezeului Duhului.
Eu sunt viu nu prin pîine, ci prin Duh. Iar Duhul meu poate dispretui trupul'.
Dar foamea tot îl mai chinuia, iar glasul trupului i-a vorbit din nou: 'Dacā doar în Duhul vietuiesti si trupul îl poti dispretui, atunci te poti despārti de trup, iar Duhul va rāmîne viu'.
Si i s-a pārut cā stā pe acoperisul Templului, iar glasul trupului îi spune: 'Dacā esti Fiul Dumnezeului Duhului, atunci aruncā-te jos de pe Templu – si nu vei muri, ci o putere nevāzutā te va scāpa, te va ridica si te va pāzi de orice rāu'
Dar Iisus si-a zis: 'Eu pot dispretui trupul, dar nu mā pot despārti de el, cāci sunt nāscut din Duhul în trup. Aceasta a fost vointa Tatālui meu, a Duhului, iar eu nu mā pot împotrivi lui”
Atunci i-a spus deci glasul trupului: 'Dacā nu te poti împotrivi Tatālui tāu aruncindu-te jos de pe Templu si despārtindu-te de trup, atunci nu te poti împotrivi Tatālui tāu nici flāmînzind, cînd ai vrea sā mānînci. Nu-ti este îngāduit sā nesocotesti poftele trupului. Acestea sunt asezate în tine, iar tu trebuie sā le slujesti'.
Si i s-au înfātisat lui Iisus toate împārātiile pāmîntului si toti oamenii, cum trāiesc ei si se ostenesc de dragul trupului, asteptînd rāsplatā de le acesta.

Iar glasul trupului i-a spus: 'Iatā cum pentru mine toti muncesc, iar eu le dau lor tot ce voiesc. Daca vei munci pentru mine, atunci si tie-ti va merge tot atît de bine'.
Dar Iisus si-a zis: 'Tatāl meu nu este trup, ci Duh. Prin El trāiesc, pe El îl stiu mereu în mine, doar lui ii aduc cinstire, doar pentru El muncesc, doar de la El astept rasplatā”
Atunci a încetat ispita, iar Iisus a cunoscut tāria Duhului” (Lev Tolstoi, Evanghelia pe scut).