DUMNEZEU CHEAMĀ PE ABRAHAM

 

PROBLEMA DUMNEZEU
Suntem niste inteligente limitate si am vrea sā pricepem infinitul!
Suntem niste fiinte muritoare si am vrea sā întelegem nemurirea!
Cu toate eforturile umane, Dumnezeu rāmîne dincolo de întelegerea umanā.
Dar dacā El ne-a creat cu o coloanā vertebralā în formā de ?, noi trebuie sā cāutām rāspunsuri!
Avem abilitatea sā ne strecurām dincolo de realitatea concretā si sā investigām nevāzutul si transcendentul.
Abilitatea noastrā de a asculta, de a interpreta si întelege ne dā posibilitatea sā ne deschidem la Revelatie.

Problema Dumnezeu a fost în mintea omului antic care a întrezārit zeitāti puternice în fulger si în tunet, în urletul oceanului si în zborul vulturului.
Faraonii egipteni au fost inspirati de problema divinitātii în pregātirea unor laborioase morminte/piramide.
Avraam a încercat sā înteleagā de ce a fost chemat de Dumnezeu sā fie tatā a multe neamuri.
Moise a fost preocupat de chemarea de a conduce poporul lui la libertate.
Ideia divinitātii l-a preocupat pe Socrate (+ 400 înainte de Hristos) pînā la a-si pierde viata în încercarea de a schimba ideia conventionalā despre zei.
Aristotel ( + 322 înainte de Hristos) a fost preocupat de 'prima cauzā' si de nemiscatul miscātor al lumii.
Problema binelui si a rāului/suferintei în raport cu Dumnezeu a scos un strigāt din pieptul lui Iov.
În evul mediu, Anselm de Canterbury (+1109) a spus cā Dumnezeu este cel mai înalt gînd pe care omul a putul sā-l gîndeascā.
Toma de Aquinas (+ 1274) a încercat sā gāseascā dovezi rationale a existentei lui Dumnezeu; dar cînd a formulat esenta traditiei crestine, a descoperit cā totul pare ca niste paie în comparatie cu experienta personalā pe care a avut-o cu divinitatea.
În timpurile mai recente, Albert Einstein (+ 1955) a încercat sā māsoare universul si a conclus cā
o lume asa de complexā si de magnificā nu a putut lua nastere la 'o aruncāturā de zar'.
Astrofizisistul Stephen Hawking de curînd decedat a încercat sā înteleagā Mintea care a programat acest vast univers.
În anii 1960 multi care au aderat la secularism au crezut cā 'Dumnezeu a murit', o reînviere a gîndirii lui Friederich Nietzsche (+ 1900).
Ideia mortii lui Dumnezeu a captivat atentia publicā pentru scurtā vreme.
Cineva a parafrazat pe Mark Twain si a declarat cā 'stirea cā Dumnezeu ar fi murit' a fost complet  exageratā!
Dupā cāderea comunismului si dobîndirea libertātii religioase, milioane de oameni au arātat cā represiunea si violenta nu pot sā scoatā pe Dumnezeu din cultura si psihicul uman. În toiul suferintei si al deprivārii, oamenii au cāutat un Dumnezeu care sā se raporteze la ei in mod uman si sā sufere cu ei. Vedem azi ce a rāsārit din suferinta celor ce au pātimit pentru crezul lor religios. ( Brennan Hill, Gog, Jesus, Church and Sacraments).