LOCUL UNDE A AVUT LOC POGORÎREA SF. DUH SI ADUNAREA / BISERICA DIN IERUSALIM.

 

Biserica e consideratā "O NOUĀ FAMILIE".
Asa începe istoria crestinismului primar (CONSIDERATII PERSONALE).

Citind 'Evanghelia dupā Ioan', aflām cā prima adunare a ucenicilor are loc în Duminica Învierii.
În 'Faptele Apostolilor' ucenicii dezvoltā 'o nouā familie' la Pogorîrea Sf. Duh.
Amîndouā evenimentele descrise exprimā maniera concretā în care Învierea a unit apostolii si ucenicii si le-a dat sensul misiunii de a propovedui mîntuirea prin Iisus Hristos.

În Ierusalim, adunarea / biserica a început ca o sectā iudaicā, un grup de ucenici si prozeliti care aceeptā pe Iisus drept Hristos si Mîntuitor (Fapte 2:36), dar continuā sā frecventeze Templul si sinagoga.
Ne-am astepta ca Petru, Ioan sau alt apostol sā-si asume calitatea de lider, dar apare Iacob, care nu era apostol ci 'frate al Domnului' care cere ascultarea celorlalti în Sinodul din Ierusalim.(Fapte 15:13).
Cred cā traditia iudaicā punea accent pe clan, adunarea / biserica fiind ca o 'familie mai mare'.
Ucenicii urmau porunca Domnului datā la Luca 24:47 de a propovedui pocāinta si iertarea pācatelor la toate neamurile, începînd de la Ierusalim.
În numai cîtiva ani biserica avea multi dintre evreii vorbitori de limbā greacā. Grupul era cosmopolitan, ceea ce a dus si la propagarea cuvîntului dincolo de Ierusalim.
În Ierusalim ia nastere si ideia mai largā de apostol, incluzînd si pe Pavel, si multe femei si bārbati martori ai Celui Înviat.
Desi 'Faptele Apostolilor' au fost scrise pe la anul 80, ideia de venire iminentā a Domnului este încā vie, comunitatea este detasatā de lucrurile materiale si totul este folosit in comun.
Multi nu erau însā convinsi cā trebuie sā propoveduiascā dincolo de Ierusalim, ci credeau cā trebuie sā fie credinciosi Legii lui Moise si Templului.
Rugāciunea zilnicā era:"Maranatha, Vino, Doamne Iisuse"!
Adunārile se fāceau în casele credinciosilor, unde ei cîntau psalmi si frîngeau pîinea, aveau masa in comun si botezau pe cei initiati spre a urma 'Calea'.
Au existat si greseli, tensiuni si conflicte:
- În 'Faptela Apostolilor' cap. 5:1, se descrie un conflict letal de naturā financiarā în legāturā cu Anania si Safira,
- Conflictul generat de conducere si putere va ridica probleme lumesti, mārunte- cine sā serveascā la mese! (Fapte 6:1) si va duce la selectia diaconilor,
Au apārut tensiuni între convertitii evrei si grecii din diaspora, dar mai ales în legāturā cu Templul, tensiuni care au dus la violentā si moartea prin delapidarea a lui Stefan la care a luat parte si Saul, viitorul apostol Pavel.
Capitolul 9 din Faptele Apostolilor este consacrat prigoanei letale pe care Saul o declanseazā în numele arhiereilor Anna si Caiafa, Ioan si Alexandru (Fapte 4:3).
Iacob cel Mare, fratele evanghelistului Ioan, fiii lui Zevedeu este primul Apostol care îsi pierde viata fiind ucis cu sabia de regele Irod (Fapte 12:1)

Dupā martirajul lui Stefan, elenistii au pārāsit cetatea si au lāsat Ierusalimul în mîinile crestinilor conservatori.
Plecare elenistilor a dat prilej misiunii printre 'neamuri':
- misiunea lui Filip in nordul Samariei (Fapte 8:4)
- constituirea adunārii / bisericii din Antiohia (Fapte 11).

În anul 70 revolta evreilor a fost învinsā, asedirea Ierusalimului s-a sfîrsit si orasul a fost devastat, templul a fost ars si dārîmat si preotia Templului a dispārut.
Biserica crestinā din Ierusalim a suferit foarte mult.
Urmînd profetia Domnului din Matei 24:15, "cînd veti vedea ceea ce s-a spus prin Daniel proorocul, urîciunea pustiirii stînd în locul cel sfînt, atunci cei din Iudeea sā fugā în munti", multi crestini au fugit si s-au regrupat in orasul Pella.
Acum, fārā un templu în Ierusalim, biserica a avut prilejul sā-si declare independenta si sā nu mai fie consideratā doar o sectā a religiei ebraice.
Nu este o coincidentā cā în anul 70 s-a început constructia Coloseumului din Roma.
Vespasian face paradā în Roma cu prozonierii evrei din Palastina si cu Menorah (sfesnicul de aur din Templului din Ierusalim).