"Vā voi da inimā nouā..." ( Iezechiel 36:26).

O INIMĀ NOUĀ!

BISERICA e o inimā nouā, o inimā a Vietii.
De fiecare datā cînd rostim Crezul,
ea revarsā în inimile noastre, Credinta.
De fiecare datā cînd cerem milā,
ea revarsā în noi, Nādejdea.
De cîte ori Îi arātām lui Hristos rānile noastre,
ea revarsā în noi, Sîngele proaspāt al Iubirii,
cel ce redā culoarea de icoanā, Chipului nostru...
A fi în Bisericā înseamnā a fi în inima lui Dumnezeu.
Biserica este inima de om a lui Dumnezeu...(Marius Iordāchioaia.)

 

 

Cuvîntul 'Bisericā' e folosit pentru prima datā pentru comunitatea crestinā din Tesalonic, Grecia, unde Ap. Pavel a convertit un grup de crestini în anul 50, cu aproape 15 ani înainte de 'Evanghelia lui Marcu'.
- 'Bisericā' vine din grecescul 'ekklesia', ansamblu, adunare, si era folosit pentru chemarea poporului la dezbaterile politice si legale ale cetātii.
Plîngerea argintarului Dimitrie si a celorlalti argintari din Efes va fi pusā în 'adunārea cea legiuitā'(Fapte 19:39).
- În ebraicā, 'qahal' se referā la adunarea poporului lui Dumnezeu.
- În Englezā, 'church' vine din grecesul kuriakos, "cei ce apartin lui Dumnezeu".
La un loc, putem spune cā biserica este adunarea celor chemati sā apartinā lui Dumnezeu.
În scrierile Ap. Pavel, biserica se referea la bisericile-casā locale, la buchetul de biserici-casā din Galatia (Gal. 1:2), la Biserica drept trupul lui Hristos (1 Cor 12:27).
Spiritul de unitate al tuturor grupurilor a dat nastere la "Biserica lui Dumnezeu" ( Gal 1:13)
În evanghelii, cuvîntul biserica apare numai de douā ori:
- În Evanghelia dupā Matei (scrisā pe la anul 80): "Tu esti Petru, si pe aceastā piatrā voi zidi biserica Mea"(Matei 16:18);
- În contextul rezolvārii disputelor dintre crestini, (Matei 18:15).
În toate Evangheliile se simte spiritul comunitātii de ucenici care trāiesc 'vestea cea bunā' pe 'calea' initiatā de Domnul.

"La multi ani celor ce poartā numele marilor apostoli Petru si Pavel, întemeietori de biserici!