SFATURI CATRE MEDICI.

 Sa fii constient ca poti gresi si atunci vei face totul ca sa nu gresesti.

Arta este sa operezi repede, sa faci totul, dar fara sa te grabesti.

Dragostea si devotamentul pentru semeni in suferinta stau la baza vocatiei in medicina.

Prin insasi natura profesiunii pe care o practica, medicii au posibilitatea sa-si formeze o puternica personalitate, sa se ridice din punct de vedere moral.

Contactul zilnic cu suferinta fizica si psihica, ii face pe medici mai intelegatori fata de om, in general, si le permite sa-si dezvolte cele mai frumoase calitati.

Cind achizitionezi un tablou, nu te intereseaza daca pictorul este sau nu betiv. In schimb, de la medic ai mai multe pretentii. Medicului ii incredintezi tot ce ai mai scump, propria ta viata si ca urmare, astepti de la el sa fie om de incredere sub toate aspectele.

S-a spus despre juramintul lui Hipocrat (460- 377 i.e.n.) ca este primul cod de deontologie medicala. Notiunea de deontologie este mult mai cuprinzatoare decit notiunea de etica. Deontologia este acea parte a medicinii, care se ocupa de indatoririle medicului fata de bolnav, de raporturile dintre medic si bolnav, dintre medic si colegii lui de munca. In ceea ce priveste raspunderea, se insista mai mult asupra raspunderii penale. Etica, in schimb, se refera numai la raspunderea morala. Or, in juramintul lui Hipocrat, nu este nicaieri vorba de pedepse sau de angajarea raspunderii altfel decit pe plan moral. Astfel, juramintul lui Hipocrat trebuie considerat ca primul document privind etica medicala.

Un medic trebuie sa fie totdeauna dispus sa-si revizuiasca diagnosticul, sa-l corecteze, daca este cazul, sa renunte chiar complet la el, daca nu mai corespunde.

Medicul trebuie sa puna totul, pina si greseala, in slujba vindecarii omului suferind. (Ilarie Popescu, Maxime si texte medicale, Bucuresti, 1983).