De ce citim noi, in duminica a 4-a dupā înviere, întîmplarea cu slābānogul?
Slābānogul de la Scāldātoarea Vitezda este simbolul omenirii cāzute. Numai Dumnezeu întrupat putea sā-l vindece.
'OMUL' a cāzut!
O imagine grāitoare despre cāderea omului si necesitatea întrupārii lui Dumnezeu o prezintā C.S.Lewis.
În 1942, numai 24 de ani de la brutalul întîi rāzboi mondial care a distrus o întreagā generatie de tineret, Anglia era din nou în rāzboi.
Cînd era tînār, C.S. Lewis luptase în transeele primului rāzboi mondial.
Între 1942 - 1944, dupā stirile de moarte si distrugere, el a vorbit la radio zi de zi despre importanta cunoasterii rāului si binelui, despre o fiintā umanā decentā si rationalā, despre crestinism (el, care fusese un ateu).
"În ce fel de groapā a cāzut omul singur? El a încercat sā fie de sine însusi, sā se comporte ca si cînd ar fi stāpînul sāu însusi.
Cu alte cuvinte, omul cāzut nu este simplu o creaturā imperfectā care are nevoie de îmbunātātire: el este un rebel care trebuie sā predea armele. Depunerea armelor, predarea, cererea iertārii, realizarea cā tu esti pe o cale gresitā, si cā esti gata sā începi o viatā nouā - asta este calea de a iesi din groapā. Acest proces de predare este ceea ce crestinismul numeste pocāintā.
Pocāinta nu prea are haz. Este mai greu dacît sā fii umil.
Înseamnā sā te dezveti de auto-importantā si proprie vointā în care am fost învātati de mii de ani.
Înseamnā sā pierzi o parte din tine, e un fel de moarte.
De fapt, trebuie sā fii bun ca sā te pocāiesti - si aici e problema - numai un om rāu are nevoie de pocāintā, si numai un om bun poate sā se pocāiascā perfect.
Cu cît esti mai rāu, cu atît ai mai multā nevoie de întoarcere, si cu atît mai putin poti sā o faci. Persoana care ar pute-o face ar fi o persoanā perfectā, care de fapt nu are nevoie de ea.
Rāutatea care ne face sā avem nevoie de pocāintā este ceea ce ne face incapabili s-o facem...
Sā presupunem însā cā Dumnezeu ar deveni om - adicā natura umanā care poate sā sufere este amestecatā cu Dumnezeu în aceeasi persoanā - atunci acea persoanā ne poate ajuta. El ar putea sā renunte la vointa proprie, sā sufere si sā moarā (pentru cā e om); si poate s-o facā în mod perfect (pentru cā e Dumnezeu)" ( C.S. Lewis, Mere Christianity, The perfect penitent, William Collins, 2016, p.58).