NOE
1. Cea mai frumoasā meditatie asupra fenomenului Noe / dezastru / suferintā umanā o face Petru, apostol, pescar cu fata arsā de soare si vînt, lupul Mārii Galileii.
Si asta o face:
- dupā experienta mersului pe apa si scufundārii în marea agitatā (Matei 14:22), cînd pārāseste corabia, mijlocul de salvare, si merge spre Hristos : corabia nu e mîntuire dacā nu-l are pe Hristos înlāuntru; perspectiva mortii prin înec îl apropie de soarta celor care au pierit în timpul lui Noe;
- dupa experienta trādārii pasive a lui Hristos ("Nu-l cunosc pe omul acesta"), cînd Petru simte adîncul mārii în care a cāzut.
Speranta iertārii îl fascineaza pe Petru pentru restul vietii :
'O singurā datā a suferit Hristos moartea pentru pācate, El, cel drept pentru cei nedrepti,
ca sā ne aducā pe noi la Dumnezeu - omorît în trup, dar viu fācut în duh;
întru care duh pogorîndu-se le-a propoveduit si sufletelor tinute-n închisoare, celor ce odinioarā fuseserā neascultātoare,
atunci cînd îndelunga-rābdare a lui Dumnezeu astepta, în zilele lui Noe,
pe durata pregātirii corābiei, în care putine suflete, anume opt, s-au mîntuit prin apā' (1 Petru 3:18).
2. CORABIA LUI NOE. 'Aceasta era prefigurarea botezului care vā mîntuie si pe voi astāzi:
el nu e o stergere a necurātiei trupului,
ci fāgāduirea (angajarea) cātre Dumnezeu a constiintei celei bune, prin învierea lui Hristos,
Cel ce este de-a dreapta lui Dumnezeu dupā ce S-a suit la cer,
Cāruia I se supun îngerii si stāpîniile si puterile" (1Patru 3:21)
3. Domnul Hristos ne avertizeazā:
- cā trebuie 'sā învātām' de la natura in mijlocul careia traim (Matei 24:32),
- cā nu suntem noi mai buni decît cei din zilele lui Noe,
- iar 'de ziua si de ceasul acela (sfîrsitul) nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatāl' (Matei 24:36).