DOUA ARESTARI - PLANUL LUI PILAT: "AM SA LAS POPORUL SA ALEAGA."...

 Cei  doi cu numele Iisus au fost arestati in aceeasi saptamina si inchisi in celule apropiate.

Iisus Barabas a fost prins in timpul unei razii de noapte, pe dealurile din nordul Cezareii lui Filip. Niste amariti de tarani nu au putut rezista tentatiei banilor care se pusesera pe capul lui Barabas si au spus soldatilor romani locul ascunzatorii  unde putea fi gasit.

Dar arestarea lui Iisus al lui Iosif a fost o si mai mare tradare, pentru ca a fost facuta de Iuda Iscarioteanul, unul din cei 12 ucenici ai Invatatorului. Iuda, al carui nume va deveni sinonim cu "tradatorul", a vizitat pe preotii de la Templu si le-a spus locul retras unde poate fi gasit noaptea, fara dificultati. De fapt Iuda a crezut ca prin arestare, il va forta pe Iisus al lui Iosif sa se transforme intr-un conducator militar si sa-i distruga pe dusmani. A fost prea tirziu cind Iuda a realizat ca Iisus al lui Iosif nu va lupta cu sabia, ci chiar va repara gresala lui Petru (sabia) si va vindeca urechea slugii marelui preot. Iuda a tradat un prieten; calculele lui gresite l-au impins apoi la sinucidere.

Judecata se facea foarte repede pe vremea aceea;  in citeva ore, cei doi cu numele Iisus au fost gasiti vinovati si condamnati la moarte.

Probele impotriva lui Iisus Barabas erau clare si din belsug. Verdictul a fost clar : moarte pe cruce.

Cazul lui Iisus al lui Iosif, pe de alta parte, a fost mult mai complicat, plin de ambiguitati si contradictii. Acuzatorii, preotii Templului, il acuzau ca a calcat regulile religioase si a invatat poporul sa faca la fel. Pe masura ce cazul se derula, a devenit clar ca Iisus al lui Iosif nu era vinovat de calcarea nici unei legi din Scriptura Evreiasca, ci numai niste reguli minore si dubioase ale scribilor si fariseilor. Si chiar daca El a calcat niste reguli omenesti, nu trebuia condamnat la moarte pe cruce.

Autoritatile romane aveau un sistem judiciar clar, conform caruia Iisus al lui Iosif nu putea primi pedeapsa cu moartea, chiar daca ar fi fost vinovat de calcarea codurilor religioase evreiesti. Dar dusmanii religiosi ai lui Iisus stiau ca autoritatile romane il identificasera in mod gresit  pe Iisus al lui Iosif ca zelot - asemenea terorist nu putea scapa pedeapsa. Multi cred ca judecata lui Iisus al lui Iosif a avut loc in fata Sinedriului, dar in realitate ea a fost in fata citorva figuri religioase.  Pilat, autoritatea romana, a ingaduit o oarecare putere religioasa preotilor templului, pastrind pentru el autoritatea legala. 

Cind conducatorii religiosi evrei au realizat ca Pilat nu-l va pedepsi cu moartea pe Iisus al lui Iosif pentru calcarea regulilor religioase, ei au schimbat acuzatiile : "S-a facut pe sine rege!" - deci este dusmanul Cezarului de la Roma. "Daca-l eliberezi pe acesta, nu esti prieten Cezarului!...

Am sa las poporul sa aleaga! Pilat avea puterea sa decida cine sa stea alaturi de Iisus al lui Iosif in fata poporului: Iisus Barabas.

Ce trebuie sa fi simtit cei doi Iisus cind au dat ochii unul cu altul dupa atita vreme...Iisus al lui Iosif radia calm si seninatate, era singurul  in control in acea dimineata teribila.

"PE CARE DIN CEI DOI VRETI SA-L ELIBEREZ?"  

DECIZIA ERA INTRE IUBIRE/DRAGOSTE   si  PUTERE/FORTA.  CEI DOI REPREZENTAU NU NUMAI 2 CAI DIFERITE DE VIATA, DAR ERAU 2 SOLUTII COMPLET DIFERITE ALE PROBLEMELOR OMULUI.