ISTORIA MANTUIRII OMULUI CAZUT, SAU VISUL LUI DUMNEZEU,

INCEPE PRIN FAGADUINTA DATA DE DUMNEZEU : "DUSMANIE VOI PUNE INTRE TINE (SARPE) SI FEMEIE, INTRE SAMANTA TA SI SAMINTA EI; ACESTA ITI VA ZDROBI CAPUL, IAR TU II VEI INTEPA CALCIIUL" ( FACERE 3:15).

Planul mintuirii a fost amanuntit si bine pregatit, s-a desfasurat de-alungul a mii de ani si a avut la lucru pe Dumnezeu, oamenii, ingerii si intreaga natura, incluzind regnul animal si vegetal. O traditie din Tara Sfanta mi-a pus in fata povestirile a 6 animale de povara, asini/ magari, animale folosite la transportul persoanelor, a poverilor si la tractiune. Povestea lor este o marturie a faptului ca intreaga natura este prezenta in visul lui Dumnezeu. 

Vom incepe cu POVESTIREA PRIMULUI MAGAR (Facere 6):

De cind ma stiu am fost pe linga casa cu 3 copiii ai stapinului Noe si al sotiei sale. Imi cer iertare ca nu mai stiu decit numele copiilor: Sem, Ham si Iafet; sotia lui o numeau oamenii Doamna Noe. Era o familie de treaba si toti erau foarte buni, poate copiii cam galagiosi si ma alergau toata ziulica. De la o vreme stapinul a devenit foarte preocupat si viata mea s-a schimbat; am inceput sa car o multime de lemne din padure pe care stapinul le aranja in stive. Munca era grea si ajunsesem intr-o stare jalnica.  Dupa multa vreme stapinul  a inceput sa construiasca ceva mare, ca o casa. Nu cred ca era nimic rau in asta, insa vecinii au inceput sa rida de stapunul Noe si sa faca haz de casa cea noua care trebuia sa pluteasca pe valuri - noi nu aveam nici macar un lac prin apropiere... Vecinii veneau in grupuri si rideau de stapinul meu.  El ii sfatuia sa-si schimbe viata insa ei rideau. O vedeam pe Doamna Noe cum isi stringea copiii la piept, ca orice sotie de preot fara prea mare popularitate. Nici copiii vecinilor nu se mai jucau cu noi. Nu ma credeti, dar ziua cea mare a venit, cind o multime de animale au intrat in casa cea mare impreuna cu toata familia stapinului si a inceput sa ploua, sa ploua fara incetare si am inceput sa auzim o multime de oameni, poate vecinii, poate alti oameni strigind dupa ajutor. Dupa aceea a urmat o liniste mare, intrerupta numai de zgomotul valurilor - nu stiu cum dar pluteam pe valuri, si asta multe, multe zile. Nu-mi aduc aminte multe lucruri, dar lumina zilei a stralucit din nou si, ceea ce mi-a ramas in minte a fost un arc luminos cu multe culori pe cer si bucuria stapinilor mei - curcubeul e fagaduinta lui Dumnezeu ca nu va mai fi niciodata potop.

Dupa aceea stapinul a cazut in patima betiei, dar Doamna a fost mereu alaturi de el. Mai multe nu pot sa spun, ca nu mai tin minte...