Cuvintul devenit-a carne/ istoria a dobindit cuprins/ nu poate nimeni sa rastoarne/ unde cerestile-au invins.

Cuvintul este sacrament si hrana/ nu poate fi poetul decit slujitor/ profet si preot fara de prihana/ logosului foc mistuitor.

Impartit pe lemn prin spinzurare/ camasa-ntreaga cazu la sorti/ Logosul scapat intre popoare/ sa poata s-o imbrace dintre morti.

S-o jupoie nu e cu putinta/ camasa nuntii de pe trupul sfint/ iubirea zamislita-n suferinta / macina umbra golului mormint.

(Ion Alexandru, Imnele iubirii, Cartea Romaneasca,1983)