• Print

Screen Shot 2024-03-01 at 1.15.59 pm
Duminică, 2 martie - Fiul risipitor.

„În semestrul de primăvară al Universității am cedat și am recunoscut că Dumnezeu este Dumnezeu și am îngenuncheat și m-am rugat; poate, în noaptea aceea, cel mai dezertat și mai reticent convertit din toată Anglia.
Nu am văzut atunci ceea ce este acum cel mai strălucitor și mai evident lucru: smerenia divină care va accepta un convertit chiar și în asemenea condiții.
Fiul risipitor cel puțin a mers acasă pe propriile picioare...
Dar cine poate adora în mod corespunzător acea Iubire a unui Dumnezeu care va deschide porțile înalte unui risipitor care dă din picioare, se zbate, are resentimente și își aruncă ochii în toate direcțiile pentru o șansă de scăpare?
Dar cine poate înțelege profunzimea milei divine?
Duritatea lui Dumnezeu este mai ușoară decât moliciunea oamenilor, iar constrângerea Lui este eliberarea noastră”
(C.S.Lewis, Surprins de bucurie).

"In the Spring term of University I gave in, and admited that God was God and knelt and prayed;
perhaps, that night, the most defected and reluctant convert in all England.
I did not then see what is now the most shining and obvious thing : the Devine humility which will accept a convert even on such terms.
The Prodigal Son at least walked home on his own feet...
But who can duly adore that Love of a Devine God which will open the high gates to a prodigal who is brought in kicking, struggling, resentful, and darting his eyes in every direction for a chance of escape?
But who can plumb the depth of the devine mercy?
The hardness of God is kinder than the softness of men, and His compulsion is our liberation"
(C.S.Lewis, Surprised by Joy).